Era în jurul anului 1900 iar într-un sătuc uitat de lume de pe plaiurile Botoșaniului, 11 copii se jucau cu un căluț de lemn, cu care la vremea lor s-au jucat și părinții și bunicii lor. Stăteau la rând cuminți și se jucau cu singura jucărie pe care o aveau, un căluț ponosit. Cu greu găseai pe atunci jucării dar și banii cu care să le cumperi, însă nimic și nimeni nu știrbea bucuria acelor copii. Chiar dacă era o familie modestă, aceasta a reușit să păstreze cu greu terenul generos din jurul casei, care era și sursa de hrană pentru copilași.

            Timpul a trecut iar moștenirea acestui spirit și a locului, s-a transmis din generație în generație, ajungând astfel ca în anul 2008 pe acest meleag să se construiască un loc special pentru copii, păstrându-se şi vechea casă. Pe acest loc unde 11 frățiori stăteau la rând să se joace cu acel căluț, astăzi sute de copii participă la diverse activități și jocuri .

            Vremea a trecut, vremurile s-au schimbat, căluțul de lemn nu mai este, acesta poposind o vreme prin podul casei, însă bucuria copiilor a rămas neschimbată, bucuria jocului a rămas vie. Bucurați-vă de joc!